133 de ani de la nașterea lui Albert Einstein

Albert Eistein (n. 14 martie 1879, Ulm - d. 18 aprilie 1955, Princeton)

În 1879 se năștea marele fizician german Albert Einstein, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1921.

Cine nu a auzit de Einstein și de a sa teorie a relativității, de celebra formula a lui Einstein, e=mc^2, formulă care a fost  demonstrată după mai mult de un secol, multumită unui efort din partea unei  echipe de fizicieni din Franța, Germania și Ungaria .

Discovery preciza că un consorțiu intelectual, guvernat de Laurent Lellouch de la Centrul Francez de Fizică Teoretică, a stabilit cu ajutorul unora dintre cele mai puternice supercomputere existente  calculele necesare estimării masei de protoni și de neutroni din cadrul nucelului atomic. Potrivit modelului convențional al fizicii particulelor, protonii și neutronii conțin particule mai mici, numite quarci, legate între ele de gluoni. Bizar la prima vedere este faptul că masa gluonilor este zero, iar cea a quarcilor reprezintă numai cinci la sută din masa unui proton sau a unui neutron. Unde se află, deci, cele 95 de procente lipsă? Răspunsul, potrivit studiului publicat în jurnalul “Science”, în 2008, vine de la energia creată de mișcările și interacțiunea quarcilor și a gluonilor. Altfel spus, energia și masa sunt echivalente, așa cum Einstein propunea în Teoria Relativității, emisă de el în 1905. Formula E=mc^2 arată că masa poate fi transformată în energie, iar energia poate fi transformată în masă. Arătând cât de multă energie poate fi eliberată dacă o anumită cantitate de masă este transformată în energie, ecuația a fost folosită în repetate rânduri, mai ales la realizarea armelor atomice. Însă rezolvarea E=mc^2 la scara de particule subatomice, a fost foarte dificilă și abia în prezent soluționată. “Pînă acum, au fost emise numai ipoteze”, a declarat un membru al Centrului Francez de Cercetare Științifică, într-un comunicat de presă referitor la recenta realizare. “Acum teoria a fost demonstrată pentru prima oară”, a mai adaugat omul de știință.

Dar haideți să vedem și cine a fost Albert Eistein.

A fost un fizician german, apatrid din 1896, elvețian din 1899, emigrat în 1933 în SUA, naturalizat american în 1940, profesor universitar la Berlin și Princeton și, bineînțeles,  autorul teoriei relativității. În 1921 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Fizică.

Cele mai multe dintre contribuțiile sale în fizică sunt legate de teoria relativității restrânse (1905), care unesc mecanica cu electromagnetismul, și de teoria relativității generalizate (1915) care extinde principiul relativității mișcării neuniforme, elaborând o nouă teorie a gravitației.

Alte contribuții ale sale includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice al luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii.

Una din formulele sale celebre este E=mc², care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secția din fizică care studiază energia nucleară.

Einstein nu s-a manifestat doar în domeniul științei. A fost un activ militant al păcii și susținător al cauzei poporului căruia îi aparținea.evreu. A publicat, de asemenea, peste 300 de lucrări științifice și peste 150 în alte domenii.

Albert Einstein se născut la Ulm, Germania, într-o familie de evrei nepracticanți^[4], fiul lui Hermann și Pauline Einstein. În 1880, familia lui Einstein se mută la München, unde tatăl și bunicul său își deschid un mic atelier de produse electrice.

Încă de mic, Albert se manifestă ca un băiat neobișnuit. Nu a vorbit până la trei ani, dând impresia că este retardat mintal. Era un copil retras, preocupat de anumite subiecte, pe care cei de vârsta lui nu le înțelegeau, astfel că ceilalți copii îl disprețuiau. Datorită dificultății de a se adapta la școală, profesorii l-au considerat un copil-problemă, îndărătnic și diferit, care nu vrea să învețe.

În 1884, micul Albert primește de la tatăl sau o busolă care îl fascinează în mod deosebit, producându-i, cum avea mai târziu să declare, „o impresie adâncă și de durată”, inspirându-i dorința de a cerceta misterele naturii, dorință care îl va urmări toată viața. La insistențele mamei, la 6 ani, Albert ia lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară” a lui Mozart.

Pe măsură ce creștea, se manifesta tot mai clar înclinația sa către dispozitive mecanice, modele fizice și pasiunea sa pentru matematică, abilitatea în a înțelege conceptele sale dificile.

În perioada 1885 – 1888, Albert este trimis la școala elementară catolică din München și cu toate că părinții săi nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul primește lecții de iudaism acasă.

În 1895, Eistein vrea să urmeze învățământul superior dar ratează examenul de admitere la Universitatea Politehnică elvețiană, ETH (Eidgenössische Technische Hochschule),^[10] deși avea note excepționale la matematică și la fizică. Aceste rezultate au fost remarcate de unii profesori care i-au promis că va fi admis la facultate în următorul an, pe baza notelor obținute la examenul de maturitate.

Familia îl trimite, apoi,  la Aarau, Elveția pentru a-și completa studiile liceale și pentru a-și lua diploma necesară.

Spre deosebire de atmosfera prusacă din școlile din Germania, la școala elvețiană, profesorii respectau personalitatea elevilor și stimulau libertatea de gândire. Pentru Einstein, anii petrecuți în Elveția au contribuit la socializarea și la exteriorizarea sa, deși avea un caracter introvertit și singuratic. Aici ia contact cu teoria electromagnetică a lui Maxwell. Einstein începe să viseze și să se aprofundeze în teoriile sale, formulând una din primele sale întrebări teoretice: „Cum ar fi dacă am putea să controlăm lumina și să călătorim prin intermediul acesteia?”

1900 este anul în care  Einstein a absolvit ETH, devenind, astfel, profesor de matematică și fizică.

Totuși nu fusese un student prea strălucit, cel puțin din punctul de vedere la profesorilor care aveau o părere negativă despre Einstein (nu îi recomandaseră nici continuarea studiilor).

În 1901, șomer fiind, caută de lucru și găsește de lucru ca tutore, meditator și apoi ca profesor la o școală privată în Schaffhausen.

În perioada 1912 – 1914,  Einstein se mută la Zürich și obține postul de profesor de fizică teoretică la Universitatea ETH. Aici găsește un mediu favorabil studiilor și cercetărilor sale: i se permite să efectueze orice experiment dorește.

1905  a fost anul miraculos al lui Einstein, când se naște Teoria Relativității. În acest an, Einstein își dă doctoratul la Universitatea din Zürich cu o teză asupra determinării dimensiunilor moleculare. Dar ceea ce face ca acest an să fie un adevărat annus mirabilis sunt cele cinci scrieri trimise de Einstein la anuarul de fizică germanAnnalen der Physik.

Teoriile lui Einstein au fost greu de înțeles, deoarece utilizau concepte foarte abstracte și aduceau o noutate în gândirea științifică. Acestea au stârnit controverse și discuții, ca în cazul teoriilor lui Darwin.

Din cauza unei boli netratate de o lungă perioadă de timp și refuzului de a i se efectua o intervenție chirurgicală asupra arterelor cardiace, Einstein se stinge din viață în 1955 în urma unui atac de cord.

Înaintea incinerării, patologul Spitalului Princeton, Thomas Stoltz Harvey i-a scos creierul, pentru a fi păstrat, fără permisiunea familiei, în speranța că în viitor se va descoperi ce l-a făcut pe Einstein atât de inteligent.

Încă un mare savant al lumii nu este sărbătorit, astăzi, de Google. Ce poate fi acest aspect, uitarea/ignoranța/nepăsarea omenirii?! De ce Akira Yoshizawa, acest părinte al origami deține logo-ul Google din 14 martie?! Ciudat și dureros în același timp că Albert Eistein este dat uitării cu așa mare ușurință.

Să ne trăiești maestre! La mulți ani, Albert Eistein!