Superstiţii şi superstiţioşi

Toţi oamenii sunt superstiţioşi. Într-un grad mai mare sau mai mic, nu contează, toţi sunt. De fapt suntem, presupun că şi eu sunt om.

De la mersul în spate 3 paşi atunci când îţi taie o pisică neagră calea până la aruncatul tastaturii pe geam şi urlatul cât te ţine gura pentru că ai primit un mesaj pe Yahoo, toate sunt superstiţii, lucruri în care poţi să crezi cât vrei, cum vrei, să le aplici cum vrei şi dacă vrei. Normal, unele sunt exagerate şi sunt spuse doar de cei MULT prea superstiţioşi sau de cei care pur şi simplu fac mişto.

Da, şi eu când eram mai mic dădeam mai departe toate mesajele alea, că o să mă împiedic de o furculiţă dintr-un bocanc şi că o să joc poker cu Trump şi Gates dacă nu le dai mai departe. Da, eram şi eu fraier, şi da încă sunt, dar eu măcar recunosc.

Niciodată nu am fost sigur dacă cred cu adevărat în aceste superstiţii, sau doar le băgăm în seamă şi le acceptam pentru că aşa făceau toţi cei din jurul meu, dar în ultima vreme, până şi în Horoscop cred ce scrie doar dacă este de bine, dacă este ceva ce îmi convine. Dacă zice că o să plouă în viaţa mea, NU, nu este adevărat, dar dacă câştig la loto în acea zi, chiar dacă extragerea e mâine, OK, asta e adevărat . Cred însă că din vară, cele mai mari superstiţii ale mele au fost legate de prieteni. Orice făceam, oriunde mergeam mă simţeam mai bine, eram mai încrezător doar dacă erau prietenii cu mine. Nu zic toţi, dar şi unu-doi îmi dădeau mai multă încredere în mine. Şi de chestia asta se leagă o mică poveste amuzantă . Când am dat bilingvul, la proba orală, înainte să fiu eu chemat, mă făcusem galben la faţă, îmi era frică şi de abia mă mai mişcam. Când mi-a strigat gardianul numele, şi am urcat pe trepte au strigat toţi prietenii mei “Curaj Horia” şi m-au aplaudat. Nu ştiu dacă are vreo legătură, dar am primit un subiect pe placul meu, la care m-am descurcat de minune şi am luat punctaj maxim.

În ultima vreme însă, mi-am dat seama că majoritatea lumii, foloseşte aceste supersitii, mai ales cele “tricoul norocos”, “pixul norocos” sau asemănătoare doar pentru a căpăta încredere în sine, pentru a fi optimişti, pentru a intra în sală mai cu curaj (cacofonie intenţionată), ştiind într-un fel faptul că acele lucruri nu aduc un plus de noroc, dar ei crezând totuşi acest lucru. Ne luăm cu toţii aceste “ajutoare”, pentru că ne fac să ne simţim mai bine, fie că spunem sau nu, fie că este şi o monedă pe care o ţii în buzunar fără ca ceilalţi să ştie, fie că ne lăudăm la toată lumea “Uite de asta o să iau eu 10!”, pentru că e acel lucru la care ne uităm, zâmbim şi căpătăm încredere în noi înşine. Şi facem aceste lucruri, fie că recunoaştem sau nu, pentru că suntem oameni şi de aceea.

Ştiu, probabil sunt mulţi care zic că “ee, nu e adevărat, dacă înveţi, dacă te pregăteşti nu ai de ce să îţi fie frică”. Ok, şi asta e adevărat, pentru asta ar trebui în mod normal să fii plin de încredere în tine, să dai pe dinafară, să nu ai nici măcar un “stâlp” care să se clatine în tine însuţi. Şi până şi aceşti oameni sunt superstiţioşi, pentru că vin cu manualele, cu hârtiile de lucru după ei, cu mapa aia în care ai tot ce ai scris sau pur şi simplu vii fără nimic la tine, pentru că ştii că îţi e de ajuns, PÂNĂ şi asta e o superstiţie.

Ok, acum calmaţi-vă, să nu vă imaginaţi că dacă nu învăţaţi nimic, nu vă pregătiţi deloc şi vă duceţi pur şi simplu la examen, dar cu ceasul ăla care îţi intră pe net o să fie totul bine, pentru că nu o să fie. Sfatul meu? Scrieţi copiuţele acelea de vreo 10-12 ori, din ce în ce mai mic, o să vă daţi seama că învăţaţi doar făcând acest lucru.