Azi, 12 octombrie 2013, se împlinesc 20 de ani de la înființarea trupei B.U.G. Mafia și au oferit un interviu pentru „Weekend Adevărul“, iar articolul complet îl găsiți pehttp://adevarul.ro/entertainment/muzica/bug-mafia-mafia-interviu-1_5257efd6c7b855ff5626b10b/index.html
Tataee: Nu ştiam nici noi ce era. Nu doar în muzică, în toate domeniile, în perioada aceea era un haos total şi nu ştiai de unde să începi. Bineînţeles că în muzică era, cu atât mai mult, o problemă pentru că nu existase industrie muzicală până atunci. Nu aveam acces la studiouri, la informaţii, la oameni care să ştie ce fac. Nu existau manageri. Pe vremea aceea aveam o singură casă de discuri, n-aveam radiouri comerciale, n-aveam nimic. Nu am mers pe ideea că o să avem vreodată succes. Noi am zis: „Hai s-o facem şi vedem ce se va întâmpla“. Oricum, prea multe variante pentru fiecare dintre noi nu erau. Muzica era ceva nou, care ne-a plăcut foarte mult şi s-a legat, oarecum, natural. Eram foarte timizi şi nu conştientizam prea bine ce facem. Încă stăteam acasă, la părinţi, când ne-am îndrăgostit de muzica rap. Tataee:Da, erau casete-pirat. Aşa am ajuns să ascultăm hip-hop. Mai erau emisiuni înregistrate pe casete video precum „Yo, MTV Raps“. Tocmai apărea cablul atunci. Câţiva care aveau cablu înregistrau emisiunea, circulau casetele video. O altă sursă de informaţie erau cele câteva reviste româneşti, mai erau revistele germane sau americane aduse din afară. În ceea ce priveşte modul în care circula informaţia, diferenţa era uriaşă. Pentru cineva care s-a născut în anul 2000 este de neimaginat. Erau foarte puţine surse, toată lumea care asculta hip-hop era avidă şi foarte activă în căutare de muzică. Comunitatea hip-hop era destul de mică, pentru că genul muzical era foarte proaspăt. Rock, pop şi Depeche Mode se mai auzeau.
Tataee: Cred că un mare rol în mediatizarea rapului în România l-au avut MC Hammer şi Vannila Ice, pentru că ei au popularizat acest gen la nivel de masă, chiar dacă nu în cea mai pură formă a lui. Clar este un merit şi un ajutor pentru rapperii de aici. Tocmai începeau să se organizeze, apăreau mici evenimente, ne întâlneam pe la TNB (Teatrul Naţional din Bucureşti - n.r.), la Sfântul Gheorghe, stăteam şi ascultam muzică după care plecam.
Cum v-aţi cunoscut voi trei?
Tataee: Ne-am cunoscut pe rând. Iniţial m-am întâlnit eu cu Caddilac, pe stradă. Purtam o şapcă cu Cypress Hill cusută, de un prieten, de mână (râde). Am intrat în vorbă, am schimbat nişte muzică. La câteva săptămâni după prima noastră întâlnire ne-am spus: „Hai, poate facem ceva împreună“. Iar cu Uzzi ne-am întâlnit la un an şi ceva după. Căutam mai mulţi artişti, voiam să creăm un soi de grupare şi să începem să înregistrăm primul nostru album. La alte câteva luni a venit şi concluzia că trebuie să cântăm toţi trei în această formulă finală a trupei. Tataee şi Caddy, în 1995
Uzzi, tu erai la altă trupă atunci când te-ai întâlnit cu ei.
Uzzi: Eram la Demonii.
Cum te-ai rupt de acolo şi ai venit în Mafia?
Uzzi: Băiatul ăsta cu care eram a vrut să-şi facă o altă trupă, de fapt, încă una pe lângă asta (Demonii - n.r.), că aşa era la modă atunci. Pe mine m-a rupt în două treaba asta.
Tataee: Cam în acelaşi timp a venit şi propunerea de la noi, o alegere naturală pentru toată lumea. S-au legat lucrurile natural. În general, de-a lungul timpului, pentru noi, s-au întâmplat multe lucruri care au fost coincidenţe norocoase. Au fost multe momente norocoase, iar formarea trupei este unul dintre ele.
Cum v-aţi ales numele?
Tataee: Copiam artiştii de afară şi ne luam nume cât mai ameninţătoare. Treaba cu Underground, că iniţial aşa s-a numit, era la modă afară. Genul acesta muzical nu explodase la nivel comercial şi nici măcar în Statele Unite nu era o sursă considerabilă de venit. Atunci când am ajuns la formula completă cu trei oameni am decis să ne schimbăm stilul şi să cântăm în română, pentru că nu ne înţelegea nimeni în engleză. Nu mai mergea nici numele Black Undergound, aşa că ne-am gândit să-i adăugăm ceva. Mergeam într-o zi pe la Universitate şi aşa ne-a venit ideea: „Mafia“. Ne-a plăcut foarte mult, ni s-a părut că se potriveşte foarte mult cu muzica pe care voiam să o facem. Era un cuvânt foarte cunoscut oriunde, apoi am hotărât să prescurtăm Black Underground în „B.U.G.“. Am avut multe probleme cu „B.U.G.-ul“ ăsta, au existat câteva discuţii de a renunţa la el, dar nu am făcut-o. A fost ceva special, multă lume se întreba ce înseamnă, a ajutat un pic.
Dar cum a prins, în România, hip-hop-ul în limba română? Pentru că oricum nu era un gen foarte popular la începutul anilor ’90.
Tataee: Au fost de la început trupe care cântau în limba română. Vorbire Directă a fost una dintre ele. Noi şi Paraziţii am apărut la doi-trei ani după ei. Vorbire Directă a fost o trupă lansată ca şi noi la Radio Uniplus. Au avut câteva evenimente mai măricele, dar s-au pierdut pe drum. Clar, hip-hop-ul în limba română avea succes, circulau casete cu selecţii şi compilaţii hip-hop. Lumea gusta foarte mult, nu pentru limbaj, oamenii erau obişnuiţi cu înjurăturile, deci nu ascultau neapărat pentru asta, cât pentru faptul că muzica era în română. Caddy:Majoritatea trupelor au început în limba română. În engleză au fost foarte puţine. Tataee: Adevăratul impact al hip-hop-ului la marea masă a avut loc în 1996, când noi am lansat „Pantelimonul petrece“, o piesă de club, de dans. Într-un fel a fost o alegere inspirată pentru noi, pentru că nu exista muzică de dans românească, în perioada respectivă. Sau era foarte rară şi, de cele mai multe ori, nu era făcută bine. Caddy: Eram la concurenţă cu „Party in Transilvania“.Tataee: La un an după noi au apărut şi Genius, şi 3 Sud Est. Mai era şi trupa T-Short, care a pornit odată cu noi şi a avut succes mare atunci. „Pantelimonul petrece“ a fost prima noastră piesă care s-a difuzat în discotecile din România. Concuram cu „Party in Transilvania“, care era o porcărie. Nu că a noastră era mult mai bună, dar parcă aia era mai porcărie decât a noastră. Am avut noroc că nu erau piese româneşti în cluburi, apoi piesa s-a difuzat şi pe radio. Cu câteva săptămâni înainte ca noi să lansăm „Pantelimonul petrece“, fusese promulgată legea dreptului de autor. Toţi oamenii de la radiouri rămăseseră cu impresia că e ca în Franţa, acolo unde legea dreptului de autor impune difuzarea a 40% muzică autohtonă. Dar cum nu exista muzică românească de difuzat, au băgat B.U.G. Mafia din jumătate în jumătate de oră. Două luni de zile.
De-asta aduceai aminte de noroc, mai devreme.
Tataee: Au fost multe coincidenţe care ne-au ajutat şi, în general, oamenii care au succes în diferite domenii au avut parte de aşa ceva. E cam greu să se lege toate perfect fără o intervenţie din afară
Voi nu mai locuiţi în Pantelinom. Percepţia generală este că trebuie să ai salariul minim pe economie şi să stai într-un apartament de două camere ca să poţi vorbi despre aceste realităţi...
Caddy: Dar Snoop Dogg cum face? Nici nu ne comparăm. Artiştii din afară cântă toţi despre cartier şi stau în Beverly Hills. Eu stau undeva între Iancului şi Muncii.Tataee: Nu suntem atât de bogaţi, nu suntem bogaţi, de fapt. Majoritatea banilor pe care i-am făcut i-am reinvestit ca să funcţioneze lucrurile. N-am strâns averi.
Atunci când aţi început să faceţi muzică, v-aţi dorit să câştigaţi şi bani din asta. A fost unul din scopurile voastre şi nu l-aţi ascuns.
Tataee: Dorim să trăim din asta, da.
Unii spun că publicul şi fanii ar trebui să conteze.
Tataee: E o ipocrizie pură. Uzzi: Dacă o să facem bani pentru vile, atunci o să ni le cumpărăm. Tataee: Da, am încercat să facem bani din asta, dar, în acelaşi timp nu acesta să fie singurul scop. Am încercat să facem ca în lumea civilizată. Nu am trecut prin trei-patru genuri muzicale ca alţi artişti români. Există unii artişti foarte apreciaţi în România, dar care, afară, ar fi izgoniţi în şuturi. Nu e nimic personal.
Pentru că s-au „prostituat“ şi şi-au schimbat stilul?
Tataee: Sunt câteva trupe de succes care au trecut prin câteva genuri muzicale. Eu nu ştiu nicio Tina Turner care să fi trecut prin altceva decât prin pop-rock. Sau vreo Mariah Carey care să fi trecut prin altceva decât R&B. Sau Metallica să fi făcut altceva decât rock-ul pe care îl fac. Afară te trimit la plimbare. La noi lucrurile au stat puţin altfel. Repet, nu am avut cultura sănătoasă pe care au avut-o statele europene. La noi, anumiţi promoteri dau ţepe, iar publicul nu le vede numele lor, ci doar pe cel ar artistului.
Iar artistul pare vinovat. Asta se întâmplă de mai mulţi ani sau de curând?
Tataee: Se întâmplă de când există muzică în România. S-a pornit greşit pentru că nimeni nu ştia cum se face sănătos. Apoi au mai fost concertele în aer liber, fără bilet. Unul dintre cele mai dăunătoare lucruri pentru industria muzicală din România. Într-un fel îi înţelegi pe cei care au acceptat astfel de evenimente, pentru că piaţa e foarte mică. Dar nu vor putea să plece, prea curând, pe bani, într-un turneu. Au fost câteva încercări de turnee, dar s-au oprit după trei evenimente, erau sălile goale.
Sunt concertele gratuite un compromis pentru un artist? Voi aţi acceptat?
Tataee: Da, sunt. Cred că am avut în, 20 de ani, cam 20-30 astfel de evenimente. Pe noi ne-au cam ocolit, nu neapărat din punct de vedere comercial, cât din punct de vedere al imaginii şi al textelor. Noi am încercat să evităm astfel de evenimente pentru a ne păstra intactă piaţa şi relaţia pe care o avem cu fanii. Bineînţeles că a existat pirateria. Multă lume nu ştie că pirateria nu a apărut odată cu internetul, în România. La sfârşitul anilor 1990, atunci când încă se vindeau casete şi CD-uri, pirateria era de 8 la 1, adică opt casete sau CD-uri „pirat“ la o unitate vândută legal
……
E greu să faci bani ca artist?
Tataee: Dacă nu te prostituezi, da, e greu. Caddy: Hai mă, nu mai fi atât de dur. Poate unora le place, pur şi simplu, ceea ce fac. Tataee: Da, îmi cer scuze. Din punctul meu de vedere, ca artist sau ca rapper, nu pot să cânt la nunţi sau la botezuri. Pentru că sunt un rapper care are un mesaj destul de serios, un mesaj social, antipolitic, de protest. Atunci nu am posibilitatea să umplu un calendar aşa cum face un artist pop care merge şi cântă şi la botezuri, şi la nunţi, şi la petreceri private, şi la evenimente făcute de primării în aer liber. Repet, sunt oameni care au făcut bani serioşi, în România, din muzică. Dar nu s-au uitat deloc la calitatea actului lor artistic.
……..
Ce părere aveţi de noua generaţie de rapperi?
Tataee: Nu avem legături atât de strânse cu mulţi dintre ei, iar relaţiile cu cei cu care vorbeam acum câţiva ani s-au răcit. Cu Grasu XXL, să-ţi dau un exemplu. Şi ei sunt ocupaţi, şi noi la fel, dar vorbim, ne salutăm.
Despre Cabron, de exemplu, ce părere aveţi?
Tataee: Este hip-hop, mai lejer, este alegerea lui. Nu este rap, dar este hip-hop, nu păstrează din spirit. Caddy: Dacă o să te duci la concert o să vezi ce valoare păstrează.
După părerea voastră, care mai sunt, astăzi, reprezentanţii culturii hip-hop?
Caddy: Sunt câţiva care nu au trecut de underground şi sunt încă acolo. CTC, Dragonu’, dar din câte ştiu eu a trecut spre alte biserici. Nu vreau să intru în subiect, era OK ca artist. Probabil că singurii care au păstrat şi spiritul sunt Paraziţii.
În rap-ul românesc sunt două repere: voi şi Paraziţii. Cel puţin aşa văd lucrurile „taberele“ de fani. Care a fost relaţia dintre voi şi Paraziţii?
Tataee: N-a fost o relaţie tensionată, dar nu am fost nici cei mai buni prieteni, niciodată. Concurenţa dintre noi a fost deschisă şi acceptată de ambele părţi. Nu am petrecut mult timp împreună, dar ne respectăm reciproc. Tocmai pentru că fiecare dintre cele două nume şi-a văzut de linia pe care şi-a stabilit-o şi pe care a păstrat-o. Între fanii au avut loc, de multe ori, conflicte pentru că nu aveau ce face. Până la urmă e muzică. Caddy: Era, oarecum, şi o modă cu East Coast şi West Coast (două curente ale hip-hopului american – n.r.). Cumva a venit tăvălugul şi la noi. Tataee: Dar între noi şi Paraziţii a existat şi încă există un respect reciproc. Faţă de relaţiile pe care le avem cu orice alt artist, cu ei e ceva special, chiar dacă nu există o relaţie de prietenie adâncă între noi. În ceea ce îi priveşte pe restul era normal ca unii dintre ei să o lase mai moale. Cu ce făceau până atunci nu trăiau. A apărut opţiunea găsirii succesului în alt fel. Îi înţelegem.
Aţi avut conflicte cu presa de-a lungul timpului şi cred că aţi avut şi nişte „dedicaţii“ pentru jurnalişti.
Tataee: Au fost conflicte cu anumiţi jurnalişti. S-au scris treburi neadevărate şi atunci am tăiat respectivilor jurnalişti şi publicaţiilor pentru care lucrau accesul la informaţie în ceea ce ne privea. Noi rareori am zis: „Tu, ziaristule, eşti vinovat!“. Pentru că nu suntem atât de dobitoci încât să nu ştim că există un redactor-şef şi că există o politică a publicaţiei respective. Au existat conflicte mai mult punctuale. E adevărat că din cauza asta au avut de suferit publicaţii, în anumite perioade, dar a fost decizia lor. Noi întotdeauna am fost deschişi către presă. De multe ori mi s-a spus: „A, vorbiţi cu mine?“. Da, vorbesc pentru că nu vă bag pe toţi în aceeaşi oală. Dacă pui nişte întrebări pertinente, discutăm fără nicio problemă. Deci nu au existat conflicte la modul toată presa e de c***t. O parte din presă presează c***t. Au fost mult articole care, pur şi simplu, ne afectau activitatea din punct de vedere economic, aşa cum a fost un articol apărut în „Evenimentul Zilei“, în ’99, în care se spunea că B.U.G. Mafia lua un preţ în concerte şi noi, de fapt, luam de 20 de ori mai puţin.
Citeste mai mult: adev.ro/muiips
WARNING !
.png)
