Cultura Rasta – Cateva principii

Acum vreo saptamana am primit un mail care continea niste intrebari interesante. Am raspuns la aceste intrebari, iar cand m-am uitat din nou peste raspunsuri am observat ca acestea constituie o sinteza acceptabila a unor trasaturi principale ale culturii rasta si a legaturii acesteia cu muzica reggae. Drept urmare am zis ca este bine sa fac publice aceste intrebari si raspunsuri:
 

1)Exista cultura Rasta in Romania si daca da, cum se manifesta? Cam din ce an exista?

 1) Cultura Rastafari propriu-zis nu prea exista in Romania. De fapt strict vorbind exista in foarte putine tari din lume, si in nici una din Europa. Spun asta pentru ca aceasta cultura implica un anumit stil de viata cu mult diferit de stilul de viata occidental, fapt ce o face oarecum inaccesibila europenilor in general. Se poate insa vorbi despre “influente” sau “tendinte”.
Atata timp cat oamenii asculta muzica reggae iar aceasta muzica le deschide curiozitatea pentru cultura rasta (insa ei nu urmeaza aceasta cultura in sensul strict) se poate vorbi despre o influenta a acestei culturi. Cam asa stau lucrurile in Romania. Oamenii au inceput sa se deschida spre tot ce inseamna muzica reggae si cultura rasta de vreo 2-3 ani. Dupa cum se vede este vorba despre o miscare ce este inca la inceput si despre care lumea inca nu stie foarte multe. In aceste cazuri, confuziile si prejudecatile pot lua nastere foarte usor si de aceea este nevoie de o informare buna.

2) Cum privesc rastafarienii popularizarea “in trend” a anumitor elemente specifice culturii lor (dreadlocks, alte elemente de moda)?

2) Tinand cont ca rasa nu este o religie propriu-zisa, nu prea se poate vorbi despre un punct de vedere al “rastafarienilor” fata de aceasta popularizare. Rastafari este mai mult o miscare spirituala. Sunt mai multe congregatii, insa acestea nu cad de acord asupra acestui subiect.
Principiul este ca ideile sau credintele sa nu se transforme in dogme sau ideologii, pentru ca atunci aceasta miscare rasta va deveni o alta forma dogmatismului religios, iar acest lucru nu poate fi benefic pentru spiritualitate in general. Daca ar fi sa-mi exprim parerea personala, as spune ca ar trebui gasita o cale de mijoc in care aceasta popularizare a culturii rasta sa se faca, fara insa ca aceasta cultura sa devina un simplu produs comercial.

3) Ce inseamna muzica reggae pentru cultura rasta?

 3) Muzica reggae este pentru cultura rasta un mod de a se promova pe sine. Strict vorbind muzica reggae in general si dancehall-ul in particular nu fac parte din aceasta cultura. Asta deoarece aceasta miscare spirituala militeaza pentru libertate in general, iar acest lucru se poate face si pe alte cai decat prin muzica. Muzica nu este in general esentiala pentru ca o miscare spiriuala sa supravietuiasca. Totusi, nu trebuie sa subestimam rolul reggae-ului, doarece pana in acest moment este principalul mod in care este popularizat rastafarianismul. Trebuie insa inteles ca nu suntem nevoiti sa punem semnul egalitatii intre cultura rasta si muzica reggae.

4) Cum se raporteaza cultura rasta la societatea romaneasca si cum incearca sa se integreze? Ce viitor vad rastafarienii pentru aceasta optiune religioasa in Romania?

 4) Raportarea rastafarienilor la societate in general (deci si la societatea romaneasca) este una minimala. Acest lucru se datoreaza faptului ca aceasta miscare este una spirituala, nu una politica. Drept urmare, raportarea despre care vorbim poate varia de la o atitudine dezaprobatoare fata de aspectele negative ale societatii pana la incercarea de retragere din societate.
Cultura rasta promoveaza libertatea iar, dupa cum stim, nu s-a inventat inca societatea in care sa fim toti liberi. Pana la urma, atata timp cat oamenii isi dedica toata viata si tot timpul lor unor lucruri ce ii fac straini de propriile lor persoane putem spune ca sclavagismul inca nu a fost abolit. Nu este decat o diferenta de grad dintre a munci toata ziua pe plantatia stapanului pentru a castiga o masa zilnica si a munci toata ziua pentru o intreprindere pentru a-ti castiga un trai decent. In ambele cazuri accentul cade pe lucrul care il facem (fie ca acesta este a culege bumbac de pe plantatie sau a scrie articole intr-un ziar) si nu pe persoana care il face. In ambele cazuri trebuie facuta o anumita cantitate de munca pentru o anumita cantitate de mancare primita in schimb. Astfel, oamenii devin si ei doar resurse. Cam acesta este ceea ce rastafarienii au de spus despre societate. Desigur, se poate duce o dezbatere lunga pe aceasta tema, care insa cel mai probabil nu va ajunge la un raspuns univoc.

Bonus

5)IMPORTANT: Cultura Rasta nu este o religie, ci o miscare spirituala. Chiar daca punctul de plecare al acestei miscari este Biblia, aceasta nu este citita in mod dogmatic. Nu se pune problema dezvoltarii unei ideologii, deoarece nu asta este scopul unui adept al acestei culturi. Cum am mai spus este vorba despre un stil de viata, o cale pe care fiecare om ar trebui sa mearga pentru a se cunoaste pe sine.
De asemenea trebuie subliniat ca nu este singura cale. Oamenii sunt diferiti si pot urma in viata cai diferite, insa majoritatea aleg sa nu urmeze nici una, deoarece societatea le ofera raspunsuri mai comode la problemele lor (Ex: la intrebarea: Nu-ti merge bine? =>” voteaza” e un raspuns mai comod decat “schimba-ti stilul de viata si incearca sa devii un om mai bun”).
Cultura rasta ofera o astfel de posibila cale de a ajunge la sine. Desigur ca mai sunt si altele, fiecare dintre ele croite pentru o anumita constitutie psihica a individului. Pana la urma estential nu este sa urmezi o anumita cale, ci sa atingi un scop, sa te descoperi pe tine insuti. Din acest punct de vedere, cultura rasta este decat un mijloc de a ajunge la acest scop, care este intotdeauna cunoasterea propriei persoane.

Sursa: Jah-Army