Acest subiect a fost multi ani in gura romanilor, fie ca faceau parte din industria muzicala sau doar comentau de pe margine daca n-o ziceai pe asta cu “under e mai adevarat decat gangsta” sau viceversa nu erai la moda.
Fenomenul a luat nastere odata cu inceputul primelor formatii rap si intotdeauna a fost o confruntare a taberelor de ascultatori si nicidecum a trupelor mari. Impactul pe care l-au avut primele trupe de rap din Romania a fost unul violent insa placut pentru tineretul post-decembrist insetat dupa libertatea de exprimare. Fiind multi ascultatori si genul de asa natura incat putea fi interpretat in multe moduri, multi au gasit de cuviinta sa interpreteze unele versuri ale artistilor ca pe un atac adus ascultatorilor si artistilor ce impartaseau alte idei. Aceasta mentalitate a fost preluata imediat de multi fara insa a o trece nici prin cel mai elementar filtru al gandirii. Astfel imi explic eu geneza acestui duel dintre tabere, un duel al orgoliilor la care, din pacate, multi au luat parte.
Eu prin underground inteleg orice artist, trupa sau grup muzical care isi desfasoara activitatea independent, adica fara sa se bucure de prea multa atentie din partea mass-mediei. In acest context “underground” este sinonim cu “independent”. Fie ca tu canti despre pistoale si masini de lux sau ca viata-i grea si lumea-i rea, atat timp cat nu figurezi pe lista unei case de discuri esti underground.
Dat fiind faptul ca in Romania rap-ul nu a fost reprezentat de prea multe nume la nivel oficial, underground-ul la care se facea referire insemna esenta textului.
Dupa parerea mea mesajul celor ce aleg sa cante underground este unul dur, lipsit de menajamente si cu jargoane. Este creat in strada si se adreseaza celor care au trait pe strada, se adreseaza celor ce au trait in saracie dar au tinut capul sus si copiiilor care au renuntat prea devreme la scoala dar au pastrat aceeasi dragoste pentru literatura.
Nucleul underground-ului s-a format pe strazile din Statele Unite intr-o perioada in care tara se confrunta cu cea mai mare rata infractionalitatii atinsa vreodata. Underground-ul si hip hop-ul in general s-au format dintr-o nevoie a celor ce traind acele vremuri au trebuit sa gaseasca ceva prin care sa isi descarce furia si sa-si exprime revolta fata de societate. Asa cum in puscariile americane se desfasoara programe menite sa incurajeze detinutii sa foloseasca salile de forta pentru a-si descarca furia pe saci de box si nu pe alti detinuti, asa si in hip hop te descarci fizic si mental de furia adunata din societate. Compui cateva rime si cu dj-ul la pickup le spui ce ai pe suflet iar daca nici asa nu te asculta fii sigur ca o sa inteleaga ce-ai zis cand iti vor citi tag-ul de pe zid.
Am vorbit putin despre underground iar acum voi incerca sa explic (in limita cunostintelor mele) si partea gangsta care eu cred ca s-a format in aceeasi perioada ca si underground-ul insa a fost constituita de oamenii care, desi nu duceau o viata in saracie, au ales sa faca parte din “miscarea” strazii doar de dragul de a fi, ignorand faptul ca ceilalti nu aveau de ales si erau fortati de imprejurari sa faca bani cu orice scop.
Mi-as permite putin sa fantasmez si sa imi imaginez un reprezentat al miscarii gangsta imbracat cu niste haine largi, curate, cu un inel stralucitor si cu un lant generos la gat langa unul din tabara underground imbracat cu niste haine gri, prafuite si cu o sapca trecuta ca prin razboi. Daca cel underground il acuza pe cel gangsta ca este fals, cel gangsta o sa-i raspunda ca e gelos ca n-are si el banii lui. Cam asa s-a intamplat si in situatia fanilor underground si gangsta la noi in Romania, insa, in spatiul romanesc s-a dezvoltat mai mult partea faniilor underground care ataca fanii gangsta. Bineinteles ca nici nu poti sa iei in serios un tânc de 16 ani care a dat de microfon si canta despre sampanie si baieti rai, dar el la 8 seara e in casa. Insa oameni care au dus o viata luxoasa, haotica si cu pericole la tot pasul au existat si au trait si indeajuns de mult incat sa cante despre ea.
Va intreb oarecum retoric, Tupac din punct de vedere al mesajului era gangsta sau underground? Desi nu am ascultat prea multe piese facute de el, am argumente pentru ambele variante. Este adevarat ca se prezenta de cele mai multe ori ca fiind un “thug”, si nu il contrazic pentru ca n-am stat pe strada cu el sa stiu cum si-a castigat primii bani, insa el are multe piese in care canta despre viata din cartiere si despre cat de greu se castiga banii, despre mamele care isi cresc singure copiii si despre adolescentii care mor de supradoza. Aceeasi intrebare o pun si un cazul lui Vexxatu Vexx si Deceneu care, desi nu abordau un stil digerabil pentru mase au avut clipuri difuzate la tv (pe Atomic mai exact) pe care am avut onoarea sa le urmaresc la vremea lor desi aveam vreo 10 ani.
Tin minte ca prin 2005 la emisiunea “Tonomatu DP2″ au fost cateva saptamani la rand dedicate rap-ului si in una dintre dimineti emisiunea se transformase intr-un adevarat ring de lupta intre fanii underground si gangsta. La televoting era ceva de genul “Confruntarea fanilor: BUG Mafia vs Parazitii?” si moderatorul primea telefoane de la diferiti indivizi care isi sustineau “echipa” cu argumente care mai de care mai de rasul lumii. Clar este ca dupa acel “duel” lumea a lasat-o mai moale si probabil ca si-au gasit altceva mai bun de facut si/sau si-au facut prietene.
Concluzia mea este ca un duel “underground vs gangsta” ar fi inutil in primul rand pentru ca muzica hip hop este creata pentru suflet si minte si nu pentru a-si invrajbi ascultatorii si, in al doilea rand el este impropriu pentru ca in final tot muzica hip hop castiga. Cei care inca mai disputa acest “duel” nu cred ca sunt cu toti boii acasa si/sau au prea mult timp liber.
Pe final tin sa multumesc tuturor ce au citit/inteles/notat/comentat/recomandat articolul precedent si vor face acelasi lucru cu acesta.
Fenomenul a luat nastere odata cu inceputul primelor formatii rap si intotdeauna a fost o confruntare a taberelor de ascultatori si nicidecum a trupelor mari. Impactul pe care l-au avut primele trupe de rap din Romania a fost unul violent insa placut pentru tineretul post-decembrist insetat dupa libertatea de exprimare. Fiind multi ascultatori si genul de asa natura incat putea fi interpretat in multe moduri, multi au gasit de cuviinta sa interpreteze unele versuri ale artistilor ca pe un atac adus ascultatorilor si artistilor ce impartaseau alte idei. Aceasta mentalitate a fost preluata imediat de multi fara insa a o trece nici prin cel mai elementar filtru al gandirii. Astfel imi explic eu geneza acestui duel dintre tabere, un duel al orgoliilor la care, din pacate, multi au luat parte.
Eu prin underground inteleg orice artist, trupa sau grup muzical care isi desfasoara activitatea independent, adica fara sa se bucure de prea multa atentie din partea mass-mediei. In acest context “underground” este sinonim cu “independent”. Fie ca tu canti despre pistoale si masini de lux sau ca viata-i grea si lumea-i rea, atat timp cat nu figurezi pe lista unei case de discuri esti underground.
Dat fiind faptul ca in Romania rap-ul nu a fost reprezentat de prea multe nume la nivel oficial, underground-ul la care se facea referire insemna esenta textului.
Dupa parerea mea mesajul celor ce aleg sa cante underground este unul dur, lipsit de menajamente si cu jargoane. Este creat in strada si se adreseaza celor care au trait pe strada, se adreseaza celor ce au trait in saracie dar au tinut capul sus si copiiilor care au renuntat prea devreme la scoala dar au pastrat aceeasi dragoste pentru literatura.
Nucleul underground-ului s-a format pe strazile din Statele Unite intr-o perioada in care tara se confrunta cu cea mai mare rata infractionalitatii atinsa vreodata. Underground-ul si hip hop-ul in general s-au format dintr-o nevoie a celor ce traind acele vremuri au trebuit sa gaseasca ceva prin care sa isi descarce furia si sa-si exprime revolta fata de societate. Asa cum in puscariile americane se desfasoara programe menite sa incurajeze detinutii sa foloseasca salile de forta pentru a-si descarca furia pe saci de box si nu pe alti detinuti, asa si in hip hop te descarci fizic si mental de furia adunata din societate. Compui cateva rime si cu dj-ul la pickup le spui ce ai pe suflet iar daca nici asa nu te asculta fii sigur ca o sa inteleaga ce-ai zis cand iti vor citi tag-ul de pe zid.
Am vorbit putin despre underground iar acum voi incerca sa explic (in limita cunostintelor mele) si partea gangsta care eu cred ca s-a format in aceeasi perioada ca si underground-ul insa a fost constituita de oamenii care, desi nu duceau o viata in saracie, au ales sa faca parte din “miscarea” strazii doar de dragul de a fi, ignorand faptul ca ceilalti nu aveau de ales si erau fortati de imprejurari sa faca bani cu orice scop.
Mi-as permite putin sa fantasmez si sa imi imaginez un reprezentat al miscarii gangsta imbracat cu niste haine largi, curate, cu un inel stralucitor si cu un lant generos la gat langa unul din tabara underground imbracat cu niste haine gri, prafuite si cu o sapca trecuta ca prin razboi. Daca cel underground il acuza pe cel gangsta ca este fals, cel gangsta o sa-i raspunda ca e gelos ca n-are si el banii lui. Cam asa s-a intamplat si in situatia fanilor underground si gangsta la noi in Romania, insa, in spatiul romanesc s-a dezvoltat mai mult partea faniilor underground care ataca fanii gangsta. Bineinteles ca nici nu poti sa iei in serios un tânc de 16 ani care a dat de microfon si canta despre sampanie si baieti rai, dar el la 8 seara e in casa. Insa oameni care au dus o viata luxoasa, haotica si cu pericole la tot pasul au existat si au trait si indeajuns de mult incat sa cante despre ea.
Va intreb oarecum retoric, Tupac din punct de vedere al mesajului era gangsta sau underground? Desi nu am ascultat prea multe piese facute de el, am argumente pentru ambele variante. Este adevarat ca se prezenta de cele mai multe ori ca fiind un “thug”, si nu il contrazic pentru ca n-am stat pe strada cu el sa stiu cum si-a castigat primii bani, insa el are multe piese in care canta despre viata din cartiere si despre cat de greu se castiga banii, despre mamele care isi cresc singure copiii si despre adolescentii care mor de supradoza. Aceeasi intrebare o pun si un cazul lui Vexxatu Vexx si Deceneu care, desi nu abordau un stil digerabil pentru mase au avut clipuri difuzate la tv (pe Atomic mai exact) pe care am avut onoarea sa le urmaresc la vremea lor desi aveam vreo 10 ani.
Tin minte ca prin 2005 la emisiunea “Tonomatu DP2″ au fost cateva saptamani la rand dedicate rap-ului si in una dintre dimineti emisiunea se transformase intr-un adevarat ring de lupta intre fanii underground si gangsta. La televoting era ceva de genul “Confruntarea fanilor: BUG Mafia vs Parazitii?” si moderatorul primea telefoane de la diferiti indivizi care isi sustineau “echipa” cu argumente care mai de care mai de rasul lumii. Clar este ca dupa acel “duel” lumea a lasat-o mai moale si probabil ca si-au gasit altceva mai bun de facut si/sau si-au facut prietene.
Concluzia mea este ca un duel “underground vs gangsta” ar fi inutil in primul rand pentru ca muzica hip hop este creata pentru suflet si minte si nu pentru a-si invrajbi ascultatorii si, in al doilea rand el este impropriu pentru ca in final tot muzica hip hop castiga. Cei care inca mai disputa acest “duel” nu cred ca sunt cu toti boii acasa si/sau au prea mult timp liber.
Pe final tin sa multumesc tuturor ce au citit/inteles/notat/comentat/recomandat articolul precedent si vor face acelasi lucru cu acesta.
Sursa:
About the Author
0 comments:
Please no spam! Remove comment!