Cum ar fi ca toată viaţa sa trăieşti ca un pustnic, să nu cunoşti nimic ce e în lumea asta, cu bune şi rele (mai ales rele), să nu ştii ce înseamnă fericirea, bucuria naşterii unui copil, iubirea, prietenia, ura etc?! Iată că în materialul de mai jos, vă este prezentată o astfel de persoană, singură, obişnuită cu viaţa singuratică din sălbăticie, dar cu un trai departe de a fi judecat sau comentat de către unul, altul. Iata mai jos materialul.
Are puţin peste 40 de ani şi trăieşte în statul Rondonia, în Brazilia, în inima pădurii amazoniene. Probabil el are un alt nume, însă, pentru locurile în care s-a născut şi de unde nu vrea, cu niciun chip, să plece. Nimeni nu ştie cum se numeşte – poate că nici el – şi i se spune ba “Ultimul din tribul său”, ba “Omul din groapă” (O homem do buraco). Este ultimul supravieţuitor dintr-un trib necunoscut şi prima oară a fost văzut în 1996. Unsprezece ani mai târziu, în 2007, guvernul brazilian a decretat ca nimeni să nu se apropie de el la mai puţin de 31 de kilometri. Dar înainte ca autorităţile braziliene să dicteze această măsură pentru protejarea tuturor celor 67 de triburi din Amazonia, “O homem do buraco” a decis singur că vrea să fie pustnic.
La jumătatea anilor ’90, în plină “febră” a expediţiilor în Amazonia, s-a încercat de mai multe ori stabilirea unui contact cu indigenul, dar acesta a reacţionat mereu cu frică şi cu ostilitate. Ultima încercare s-a soldat cu o săgeată în pieptul celui care a îndrăznit să se apropie prea mult. Practic, atunci au decis autorităţile să-l lase în pace. I s-au stabilit 3.000 de hectare de spaţiu personal, pentru ca bărbatul să poată vâna şi hoinări în voie, fără a fi deranjat. Ultimele imagini cu el datează din timpul uneia din ultimele expediţii. Au fost înregistrate de cineastul Vincent Carelli, care le-a inclus în documentarul său, Corumbiara.
Un arc, o mână de săgeţi şi 3000 de hectare de selvă
Bărbatul din groapă umblă complet dezbrăcat, iar singurele sale “bunuri” sunt un arc, nişte săgeţi şi câteva zeci de refugii presărate prin junglă – în care se ascunde pentru a vâna -, toate constând în câte o groapă de un metru şi jumătate adâncime. Singurul lucru ce se mai ştie, în plus, despre el, este că mai cultivă şi manioc (planta din care se extrage tapioca). Şi cam atât.
Nu se ştiu numele tribului său, limba pe care o vorbeşte sau cunoştinţele pe care le deţine. Autorităţile braziliene au găsit resturi ale celor care ar putea fi membrii tribului său. Se crede că au fost ucişi de traficanţii de droguri care operează între Peru şi Brazilia sau de mercenari plătiţi. Asta pentru că teritoriul pe care sălăşluieşte indigenul, la fel ca şi alte triburi din Amazonia, este unul bogat. Bogat în minerale sau în lemn. În plus, agricultorii din zonă pierd enorm de fiecare dată când guvernul stabileşte zone de protecţie în preajma triburilor din Rondonia. De aceea, atacurile asupra indigenilor nu sunt deloc rare. Concluzia expediţiilor din zonă este că membrii tribului său au fost ucişi între anii 70 şi 80. Cam atunci când bărbatul era încă doar un copil…
Articolul complet îl gasiţi pe blogul jurnalistului de la Adevărul Spania, Mihai Mateaş, www.ellunes.es . Merită să fie citit cuvânt cu cuvânt. Enjoy!
About the Author
0 comments:
Please no spam! Remove comment!