Îl auzim peste tot, îl folosim cu încredere, ne-am obişnuit cu el. Dar totuşi, ce este un cocalar? Cum identifici un astfel despecimen? Care sunt criteriile pe care le îndeplineşte un individ pentru a primi această “ştampilă”? Dar tu…Tu eşti cocalar?
Prima datorie în aceast demers este să consultăm DEX-ul. Deci, cocalar egal 1. țigan bișnițar. 2.șmecheraș de cartier. 3. (peior. – între rromi) țigan decea mai joasă speță.
Cum printre cei care poartă, în genere, această ştampilă se află oameni de toate etniile, de toate rasele, de toate ocupaţiile şi de peste tot, acest apelativ şi-a pierdut specificul ţigănesc. Totuşi, să remarcăm că acest cuvânt denotă existenţa unei onoare şi între ţigani. Chiar dacă, de-a lungul istoriei, această populaţie a fost orice numai onorabilă, nu!, iată că aveau şi ei o limită. O altă remarcă e aceea că acest cuvânt a devenit cunoscut odată cu dezvoltarea manelelor şi a maneliştilor.
Prima concluzie: manelele fiind cântate de ţigani, e clar că nu toţi ţiganii erau cocalari, ci doar aceia care se scălâmbăiau pe respectivele zgomote. Acest aspect este foarte relevant şi mai mult ca sigur că termenul de “cocalar” a fost folosit chiar de un ţigan cu bun simţ la adresa unui seamăn de-al său, manelist.
Cum această subcultură de şatră a fost promovată intens de trustul pro, creierul spălat şi gol al multor români a picat în capcană, adoptând acest gen de…zgomote. Evident că şi condiţiile mediului în care s-au născut şi au trăit acei români a favorizat acest proces, dar despre asta, cu altă ocazie.
Aşadar, cocalar a devenit orice manelist, indiferent de etnia lui. Cu timpul, acest apelativ s-a generalizat, fiind adaptat tuturor domeniilor: fie felul de a vorbi, de a gândi, de a te îmbrăca, de a gesticula, etc. Utilizarea cvasi-generalizată a acestui cuvânt ne duce către a doua concluzie: “cocalar” este oricine vrem noi să fie. Indiferent dacă are vreo legătură cu sensul iniţial sau dacă diferenţa între acuzator şi acuzat este doar de formă.
Şi-acum, consideraţiile noastre asupra subiectului. Cocalari nu sunt doar maneliştii, prost-crescuţii şi cei lipsiţi de bun simţ. Nu.
Ascultaţi numai muzică străină şi nu ştiţi măcar o melodie din folclor?
Atunci sunteţi cocalari.
Atunci sunteţi cocalari.
Rădeţi şi batjocoroţi termenul de “ţaran”?
Atunci sunteţi nişte cocalari.
Atunci sunteţi nişte cocalari.
Sărbătoriţi haloween dar nu ştiţi ce sunt “Floriile”?
Atunci sunteţi nişte cocalari.
Atunci sunteţi nişte cocalari.
Aveţi pretenţii că vorbiţi limbi străine, dar nu ştiţi nici măcar sensurile cuvintelor bunicilor voştri?
Atunci sunteţi nişte cocalari.
Atunci sunteţi nişte cocalari.
Vă mândriţi cu ce nu vă aparţine, Europa, dar scuipaţi pe pământul vostru, românesc?
Atunci scuipaţi şi pe mormintele bunicilor voştri, pentru că sunteţi nişte cocalari!
Atunci scuipaţi şi pe mormintele bunicilor voştri, pentru că sunteţi nişte cocalari!
Îi înjuraţi pe politicieni că sunt corupţi, dar la primă greşeală daţi şpagă poliţistului?
Atunci sunteţi nişte cocalari!
Atunci sunteţi nişte cocalari!
Râdeţi de oamenii de la ţară că aruncă gunoiul în spatele casei, dar apoi aruncaţi cutii pe geamul maşinii în mers?
Atunci sunteţi nişte cocalari!
Atunci sunteţi nişte cocalari!
Vă îmbracaţi ca negrii din Harlem, dar nu ştiţi nici măcar cum arată un costum al străbunicilor voştri?Atunci sunteţi nişte cocalari!
Aveţi bani, dar habar n-aveţi o boabă de istorie şi nu ştiţi cât sânge s-a vărsat ca voi să fiţi liberi să vă distraţi acum?
Atunci, DA, sunteţi nişte cocalari!
Atunci, DA, sunteţi nişte cocalari!
Credeţi că libertatea înseamnă că ai dreptul să faci orice şi să n-ai respect pentru nimic?Atunci sunteţi nişte cocalari!
Dacă te regăseşti într-una din aceste categorii(şi multe altele) sau n-ai habar de opera politică a lui Eminescu, de poezia lui Radu Gyr sau de cântecul lui Tudor Gheorghe, mai ai o şansă. Ieşi din mulţime, scoate capul din turmă şi CITEŞTE.INTERESEAZĂ-TE. PUNE la îndoială şi CAUTĂ răspunsurile. Bate şi ţi se va deschide! E nevoie doar de un mic efort. Căci ce e cocălărismul dacă nu ignoranţa, refuzul de a căuta, de a încerca să te ridici din mediocritate? Sub orice formă?
Schimbarea în bine a cartierului, a oraşului, a satului, a ţării, începe cu noi, cutine, cu ei. Nu putem avea pretenţia ca alţii să facă eforturi pentru a ne fi bine şi noi să stăm în ignoranţă şi desfrâu. Cunoaşterea şi informaţia sunt duşmanii politicienilor, corupţilor şi a …cocalarilor.
Sus inima, români!




0 comments:
Please no spam! Remove comment!